Prostatita cu imunoglobuline, Modificări ale imunoglobulinelor în prostatita cronică

Subclasele IgG sunt singurele imunoglobuline care pot traversa placenta; IgG2 sunt mai puţin eficiente în acest sens.

Concentraţii scăzute de subclase IgG se pot înregistra în contextul hipogamaglobulinemiei de exemplu, hipogamaglobulinemia comună variabilă în care toate clasele de imunoglobuline sunt scăzute sau în deficienţe selective, cu afectarea de obicei a IgG2.

Deficitul de IgG1 se produce în special la pacienţii cu deficienţe severe de imunoglobuline care afectează şi celelalte subclase IgG; pacienţii prezintă de obicei infecţii cu virusul Epstein-Barr.

Anunțuri importante – Medicamente de uz uman – ANMDMR

Majoritatea pacienţilor cu deficit de IgG2 prezintă infecţii recurente de tipul sinuzitelor, otitelor şi pneumopatiilor. Copiii cu deficit de IgG2 prezintă adesea un răspuns umoral specific deficitar faţă de antigenele polizaharidice, cum ar fi antigenele bacteriilor încapsulate: Haemophilus influenzae tip B şi Streptococcus pneumoniae.

Deficitele izolate de IgG3 şi IgG4 se produc mai rar. Deficitul de IgG3 se asociază cu sinuzita şi otita medie, prostatita cu imunoglobuline cel de IgG4 cu ataxie-telangiectazie şi infecţii sinopulmonare4;5.

Imunoglobulina A (IgA) totala

Prostatita cu imunoglobuline pacienţii alergici anticorpii de tip IgG4 produşi ca urmare a imunoterapiei blochează in vitro eliberarea de histamină IgE-mediată din bazofile. S-a constatat astfel că o imunoterapie eficientă este însoţită de o creştere a imunoglobulinelor IgG4 alergen-specifice; din acest motiv această creştere, care depinde de doza administrată, ar putea reprezenta un marker obiectiv pentru răspunsul terapeutic1.

La pacienţii cu dermatită atopică se constată adesea niveluri crescute de IgG4, probabil induse de stimularea antigenică prelungită. In general, anticorpii IgG4 au fost consideraţi ca prostatita cu imunoglobuline atât efecte dăunătoare cât şi protectoare.

Bărbați despre prostatita secretă

Pe lângă imunoterapie, efectul protector a fost constatat şi în unele infestări parazitare prin blocarea legării IgE specifice la celulele trigger. Deoarece există o mare diferenţă între anticorpii IgG4 şi IgE în ceea ce priveşte specificitatea epitopilor, doar o mică fracţiune din IgG4 alergen-specifice interferă eficient cu legarea IgE de celulele efectoare9. O entitate clinico-patologică recent descoperită este boala sclerozantă asociată cu IgG4, primul organ la care a fost descrisă afectarea fiind pancreasul.

Este vorba de o afecţiune prostatita cu imunoglobuline caracterizată prin infiltrarea extensivă a diverselor organe cu plasmocite IgG4 pozitive şi limfocite T. Pot fi afectate pancreasul, căile biliare, vezica biliară, glandele salivare, ţesutul retroperitoneal, plămânii, rinichii şi prostata; la nivelul acestor organe se constată fibroza tisulară cu flebita obliterativă. Pancreatita autoimună descrisă iniţial în Japonia în nu este o simplă afectare a pancreasului, ci reprezintă una din manifestările bolii sclerozante asociate cu IgG4.

imunoglobuline specifice antihepatita b

Pe lângă pancreatita autoimună, această boală include colangita sclerozantă, colecistita, sialoadenita, fibroza retroperitoneală, nefrita tubulo-interstiţială, pneumonie interstiţială, prostatita, pseudotumora inflamatorie, limfadenopatie, toate asociate cu IgG4. Majoritatea bolilor sclerozante IgG4 pozitive asociază pancreatita autoimună, însă au fost descrise şi cazuri fără afectare ganglion iliaque cancer prostate. Boala apare în special la bărbaţii în vârstă şi înregistrează un răspuns bun la corticoterapie.

Deoarece adesea tabloul clinic iniţial sugerează o afecţiune malignă, boala sclerozantă trebuie considerată în diagnosticul diferenţial pentru a evita intervenţia chirurgicală nenecesară.

Nivelurile serice crescute de IgG4 pot fi prostatita cu imunoglobuline pentru stabilirea diagnosticului corect8. Recomandări pentru determinarea subclaselor IgG — evaluarea pacienţilor cu simptome şi semne clinice de deficit imun umoral sau combinat; pacienţi hipogamamglobulinemici; pacienţi cu infecţii recurente şi cu un nivel normal de IgG; pentru IgG4: evaluarea alergiilor şi a desensibilizării prin imunoterapie4;5; suspiciune de boală sclerozantă asociată cu IgG Pregătire pacient — à jeun3.

Cantitate recoltată — minim 2 mL ser3.

Cauze de respingere a probei — specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian3. Prelucrare necesară după recoltare — se separă serul prin centrifugare şi se transportă în condiţii de refrigerare3.

Stabilitate probă — serul este stabil 8 zile la °C; timp îndelungat la °C3. Metodă — nefelometrică3.

Variaza în funcţie de vârstă3: Varsta.